Simt ca trăiesc între două realități: cea din mintea mea, unde sunt un personaj enigmatic într-un film; și cea reală, unde încerc să nu cad de pe un cal de lemn din 1972. Uneori mă uit la mine și mă întreb cum reușesc să continui într-o scenă care pentru mine pare mecanica, rece, fara substanta si nu ma mai anima deloc. Dar ce e in mine setat organic, este sa continui sa-mi traiesc adevarul intr-o lume care ne vrea pe toti 'la fel', o societate care nu vrea sa existe 'status quo' challengers. Am învățat insa că forța nu vine din decor, ci din felul în care alegi să rămâi în poveste chiar și când decorul se rupe. Si funcționează. Pentru că m-a ținut în viață în momentele în care speranța nu mai știa cum să apară. Iar umorul și o doză controlată de 'delulu' m-au ajutat să respir când totul părea înțepenit. Așa arată vindecarea mea: nu e perfectă, nu e elegantă, nu e liniara, dar e Reală. Pentru ca uneori, progresul e doar capacitatea de a sta pe calul greșit cu atitudinea corec...