Uneori mă gândesc cât de ușor e să ne blocăm în ideea că trebuie să economisim, să fim responsabili, să nu cheltuim prea mult pe experiențe „necesare”. Dar apoi apar momentele astea. Momente în care ești într-un loc la care poate nici nu visai acum câțiva ani. În mijlocul deșertului, liniște completă, cerul parcă mai mare decât oriunde altundeva și sentimentul acela că ești exact unde trebuie să fii. Și îți dai seama că banii… chiar vin și pleacă. Se câștigă, se pierd, se refac. Dar vârsta asta nu se întoarce. Energia asta de a pleca spontan, de a spune „hai să mergem”, de a accepta disconfortul pentru o experiență… nu o să fie mereu la fel. Poate peste ani o să am mai multă stabilitate, mai mult confort, poate mai multe resurse. Dar nu o să mai am niciodată 20 și ceva de ani, trăind pentru prima dată momente ca acesta. Și cred că exact despre asta sunt călătoriile din perioada asta a vieții. Nu despre vacanțe perfecte, ci despre experiențe care rămân cu tine pentru tot...