„Mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor, De Dumnezeu mi-e dor! Mi-e dor de revărsatul zorilor, Mi-e dor de tăcerea nopților, Dar mai mult decât toate, De Dumnezeu mi-e dor!” La poalele Masivului Cozia, ascunsă între păduri și stânci, se află Mănăstirea Stânișoara, unul dintre cele mai retrase și liniștite așezăminte monahale din România. Situată pe versantul sudic al Masivului Cozia, pe teritoriul orașului Călimănești, mănăstirea pare desprinsă dintr-o altă lume, unde timpul curge mai lent, iar liniștea devine rugăciune. Drumul până la mănăstire nu este unul ușor. Potecile șerpuiesc prin pădure și, uneori, urcă abrupt spre munte, însă de puțin timp s-a deschis un nou drum forestier care face accesul puțin mai ușor. Dinspre Mănăstirea Turnu drumul este mai scurt, aproximativ 6 kilometri, dar mai abrupt, iar urcușul poate dura aproape două ore. Această izolare a făcut ca viața călugărilor de la Stânișoara să fie una apropiată de cea a pustnicilor. Monahii trăiesc în liniște, dedicându-și zilele...