„Sfințenia nu este o statuie impecabilă, ci un om fragil, prin ale cărui răni Hristos Își revarsă lumina.” La doar 10 ani, Ecaterina, viitoarea Sfântă Evloghia, a fost aruncată de pe o căpiță de fân și a rămas paralizată timp de nouă ani. Mai târziu, după o vindecare pe care a trăit-o ca pe o minune, și-a dedicat întreaga viață lui Dumnezeu și aproapelui. A mers din sat în sat, a propovăduit, a dus cărți de rugăciune, a sprijinit oameni săraci, copii și familii aflate în nevoie. A continuat să mărturisească în anii regimului comunist, până la jertfa vieții. Sfânta Evloghia nu a fugit de suferință. A transformat-o în milă, curaj și slujire. Iar viața ei ne pune înainte o întrebare simplă și grea: ce facem noi cu propriile noastre răni? Urmăriți o ediție specială dedicată Sfintei Cuvioase Mucenițe Evloghia de la Sămurcășești, alături de Stavrofora Lucia Bostan, stareța Mănăstirii Samurcășești, Răzvan Mihai Clipici, consilier patriarhal – Sectorul Cultură, Pictură și Restaurare, și Mo...